Kitaro concertează pentru prima dată în România

Kitaro, renumitul artist japonez de muzică New Age va susține primul concert în România, în 2014.

Videoclipul piesei de pe genericul noului joc PS Vita „Samurai & Dragons” a fost lansat

Piesa este interpretată de Leah Dizon, care își face astfel debutul pe scena muzicală japoneză după o pauză de trei ani.

Muntele Fuji, simbolul Japoniei, a intrat în patrimoniul mondial al UNESCO

Acesta este cel de-al 17-lea obiectiv din Japonia inclus în patrimoniul UNESCO.

Magazin românesc online cu cosmetice asiatice

Recent, s-a lansat Dolly Skin, un magazin românesc online dedicat produselor cosmetice provenite din Asia unde găsiți produse precum faimoasele BB Cream asiatice.

Japonia prelungește programul Visa Waiver pentru români

Fără vize de Japonia până în 31 decembrie 2015. Autoritățile nipone au prelungit programul Visa Waiver.

miercuri, 6 iunie 2012

Hashima, insula fantomă a Japoniei

Foto: spiral.under.jp

Începem seria Japonia Sinistră cu un articol despre insula fantomă a Japoniei, un exemplu de declin urban și abandonare.

Purtând inițial numele de Gunkanjima (Navă de război), Hashima face parte dintre cele 505 insule nelocuite care aparțin de Prefectura Nagasaki și este situată la 15 km față de orașul Nagasaki. 

Începând cu anul 1887, insula a început treptat să fie transformată într-o zonă de minerit, contribuind astfel la industria cărbunelui din Japonia. În 1916, este construită prima clădire din beton după care autoritățile, prin intermediul corporației Mitsubishi, împrejmuiesc insula cu cele mai înalte ziduri din beton din întreaga țară, pentru a-i proteja pe locuitori de taifunuri și ajung chiar să construiască și blocuri cu nouă etaje. Străzi, pe insulă nu există, ele fiind înlocuite de scări care fac legătura între blocuri și care ajutau locuitorii să ajungă de la un magazin la altul.

Foto: vice.com

În timpul celui de al doilea război mondial, insula și-a atins vârful dezvoltării, atât industrială cât și din punct de vedere demografic, datorită producției de cărbune și datorită faptului că majoritatea deținutilor de război erau trimiși pe insulă; în anul 1959 populația de pe această fortăreață a ajuns la cifra record de 5.000 de locuitori, astfel Hashima ajungând zona cu populația ce mai densă a globului. 

Foto: Saiga Yuji

Odată cu pierderea războiului de către Japonia, mineritul a început să intre în declin, locuitorii insulei fiind printre cei mai afectați. Țara Soarelui Răsare a intrat în secolul modernizării și s-a grăbit să îmbrățișeze noul, astfel părăsind ceea ce acum părea a fi vechi. Există voci ale unor prizonieri de război, cum ar fi coreanul Suh Jung-woo, care a rămas marcat de răceala resimțită pe insula gri și de faptul că în momentul în care a ajuns acolo și a privit în toate părțile, observând numai beton și apă, a înțeles că practic nu avea cale de scăpare. El s-a numărat printre cazurile celor care au rezistat pe insulă, muncind într-un ritm infernal și care în cele din urmă a putut scăpa din fortăreață, dar au fost foarte multe cazuri de suflete disperate, prizonieri, care ori au murit aruncându-se în apă, cu speranța de a scăpa, ori s-au sinucis pe insulă. „Nava de luptă” a fost lăsată în paragină, locuitorii ei fiind lăsați practic să moară de foame, unii dintre ei reușind să plece de pe insulă prin diferite metode; pe data de 24 aprilie 1974, ultimii locuitori ai insulei au plecat fără a mai privi în urmă. 


Foto: darkroastedblend.com

După ce ultimii locuitori au părăsit-o, insula a fost inchisă oricărui vizitator, pășirea în interiorul fortăreței fiind pedepsită cu închisoarea; de abia în luna aprilie a anului 2009, autoritățile au redeschis publicului doar o parte din insulă spre a fi vizitată. 

Foto: vice.com

Astăzi, ceea ce a fost cândva cel mai populat loc de pe glob, a rămas doar o paragină unde rugina a îmbrăcat țevile ce cândva ofereau apă pentru mâncarea zilnică, mucegaiul a luat locul varului pe ziduri și pereți, iar vântul uneori calm, alteori furios, poartă pe insulă ecourile copiilor ce în trecut încercau să ofere betonului rece, căldura răsetelor pline de inocență.

În continuare vă invit să urmăriți un scurt documentar despre insula Hashima, prezentată de un japonez care și-a petrecut copilăria pe insulă.



duminică, 3 iunie 2012

România văzută prin ochii unui japonez. Interviu cu prof. Sasaki Setsuko


Am avut ocazia, în mai 2010, să stau de vorbă cu prof. Sasaki Setsuko și, bineînțeles, n-am ratat această șansă pentru a afla cum se vede România prin ochii unui om venit din celălalt capăt al lumii, cu o cultură și o istorie total diferită de a noastră. Deși inițial timidă și temătoare că nu se poate descurca la un interviu în limba engleză, dna. Sasaki a acceptat să stea de vorbă cu mine și să-mi împărtășească din experiența dumneaei.

În continuare citiți interviul cu prof. Sasaki, voluntar în programul J-CAT al Guvernului Japoniei în vederea promovării limbii și culturii japoneze. Aceasta povestește despre viața în calitate de promoter al limbii și culturii nipone în afara granițelor țării și despre diferențele culturale dintre Japonia și România.

Despre profesia de promoter al limbii și culturii japoneze

Ce anume v-a inspirat să predați limba japoneză elevilor străini?

Sunt foarte interesată de țările străine. Până acum am fost în 5 țări – Sri Lanka, Iordania, Uzbekistan, Maroc și România. Ai auzit de JICA? JICA este o agenție guvernamentală japoneză care oferă asistență pentru dezvoltare. Ea susține țările în curs de dezvoltare și se află pe locul doi în lume. Agenția oferă nu numai suport financiar, dar oferă și ajutor educațional, medical, securitate. Însă România acum face parte de Uniunea Europeană, deci nu mai este o țară aflată în curs de dezvoltare, așă că JICA nu mai are de ce să ofere ajutor. Dar în ceea ce privește educația, este cu totul o altă poveste. 

Acum aproape 2 ani (n.r. 2008), Ministrul japonez de Externe a venit în vizită în România la Universitatea din București. Acesta a fost în vizită la studenții la limba japoneză și a fost surprins să vadă că limba japoneză este atât de populară printre studenții români. Susținerea JICA, JICA înseamnă Japan International Cooperative Agency, s-a închiat, însă în ceea ce privește limba totul este diferit. Așă că a fost realizat un nou proiect al cărui membru sunt. 

Iubesc oamenii foarte mult. Locuind într-o țară străină pot să învăț o cultură diferită și să trăiesc o experiență diferită. Este ca un fel de schimb. Eu predau limba japoneză, dar în același timp învăț despre cultura fiecărei țări, creez relații cu persoane din țări diferite.

Care țară v-a plăcut cel mai mult dintre acestea?

Fiecare țară are propria cultură. De asemenea, România are o istorie lungă. Mi-a plăcut foarte mult fiecare țară.

Spre exemplu Uzbekistan. Uzbekistan a făcut parte din Uniunea Sovietică, deci atât Uzbekistan, cât și România au fost dominate de regimul comunist. După declararea independenței, Uzbekistan a vrut să învețe de la sistemul japonez. Așa că această țară s-a înscris într-un program pentru a învăța sistemul legal japonez. Eu am predat elevilor din Uzbekistan, iar apoi aceștia au plecat în Japonia să învețe cum se desfășoară sistemul japonez și s-au întors în țară pentru a preda ceea ce au învățat.

Așa că fiecare țară este foarte diferită și am trăit experiențe diferite. Nu pot spune care mi-a plăcut mai mult.

„Eu respect stilul de viață al soțului meu, iar soțul meu respectă stilul meu de viață.”


Cum este să trăiți departe de casă, într-o țară cu limbă și cultură diferite?

Țara voastră are o cultură cu totul diferită, dar nu numai țara voastră, ci toate țările vestice. În aceste țări relația dintre soț și soție este foarte importantă. Cei doi se află la același nivel. În societatea japoneză strămoșii și urmașii noștri sunt foarte importanți. 

Eu respect stilul de viață al soțului meu, iar soțul meu respectă stilul meu de viață. Îmi este dor de familia mea, dar îmi place foarte mult ceea ce fac.

Cum percep străinii Japonia și cultura japoneză?

Până acum nimeni nu m-a întrebat dacă sunt japoneză. Întotdeauna sunt întrebată dacă sunt chineză. Și le spun că nu, sunt japoneză, după care nu mai spun nimic. 

Credeți că se întâmplă asta din cauză că nu prea știu multe lucuri despre Japonia?

Voi învățați japoneză, deci presupun că știți diverse informații despre Japonia. Dar celelalte persoane mă întreabă „Unde este Japonia?” Românii cred că Japonia face parte din China. Bănuiesc că românii, în general, nu sunt prea interesați de Japonia. 

Confuzia se creează probabil din cauza multor chinezi care locuiesc la noi în țară.

Voi puteți face diferența dintre chinezi și japonezi?

Da, noi acum putem deosebi japonezii de chinezi, dar părinții noștri, spre exemplu, nu pot.

Da, așa cred și eu.


Dna. Sasaki la o demonstrație de ceremonia ceaiului

Ce anume îi interesează mai mult pe străini – cultura sau limba japoneză?

Uneori îmi întreb elevii de ce vor să învețe limba japoneză și îmi răspund că sunt interesați de cultura japoneză și că vor să citească manga în japoneză. Manga și anime.

Deci sunt interesați mai mult de cultura japoneză decât de limbă.

Da, așa este. Așa cred.

Cât de dificil este pentru studenții dumneavoastră să învețe limba japoneză?

Depinde de persoană. Dar gramatica limbii japoneze este foarte simplă, așa că japoneza este o limbă foarte ușoară.

Elevii din Uzbekistan, spre exemplu, au învățat mai ușor japoneza decât românii?

În Uzbekistan limba oficială este rusa. Rusa este o limbă foarte dificilă. Comparativ, japoneza este mai ușoară. Vouă cum vi se pare?

Japoneza este foarte logică și în plus are sunete asemănătoare limbii române.

Aha, dar sistemul de scriere este diferit. Noi avem hiragana, katakana și kanji.

Da, asta este problema principală.


„Societatea română și-a deschis porțile, însă oamenii nu și-au deschis și mințile.”

 

Despre experiența în România

Când ați venit în Romania și cum vi se pare până acum această țară?

Am sosit aici pe 28 ianuarie anul trecut (n.r. 2009). Am contract pe 2 ani, așa că voi pleca anul viitor în ianuarie (n.r. 2011).

Țara voastră a trăit sub regimul comunist. Părinții voștrii au experiența comunismului așadar încă gândesc în stil comunist. Ceaușescu a murit, iar societatea română și-a deschis porțile, însă oamenii nu și-au deschis și mințile. Însă tinerii sunt ceva mai deschiși. Românii gândesc că sunt liberi, dar nu își asumă responsabilitatea asupra libertății lor. Țara voastră se află acum într-un punct dificil, iar sistemul nu cred că este suficient de bun. 

În țara voastră trăiesc multe minorități și societatea este împărțită pe grupuri. În Japonia toți suntem egali, nu există ierarhie. Spre exemplu în școli, după cursuri, copiii rămân să facă curățenie în sălile de curs. Nu contează cine este fiecare, că unul face parte dintr-o familie modestă sau este parte a familiei unui ministru. Noi facem totul împreună. Noi nu aruncăm gunoiul pe jos. Însă la voi copiii sunt dezordonați, gunoiul este pe lângă coșul de gunoi. Dacă le spun că nu este corect să arunce gunoiul pe jos și să ridice ce au aruncat, ei răspund că asta nu este responsabilitatea lor, ci a femeii de serviciu. În Japonia nu se întâmplă așa ceva. Totul este curat, este responsabilitatea noastră. Nu știu dacă asta este cultura voastră sau educația nu este bine realizată. Dar eu cred că educația este responsabilitatea familiei.

Țara voastră are o istorie lungă. Ați realizat lucruri mărețe. De asemenea, România este o țară frumoasă, dar pentru străini este dificil să o exploreze. Turismul nu este foarte bun. Nouă, ca străini, ne este foarte greu să ne informăm. Am fost în Bucovina, într-o excursie privată, și am ratat foarte multe lucruri și locuri frumoase, pentru că nu am făcut parte dintr-un grup turistic. Pentru turiștii individuali e foarte dificil să călătorească în România. Dar țara este chiar foarte frumoasă.

Dna. Sasaki la un atelier de Origami și Kirigami

Cât de entuziaști sunt românii să afle mai multe despre Japonia și cultura sa?

Persoanele interesate cred că sunt destul de puține. Unii studenți sau elevi vor să învețe limba japoneză sau să cunoască cultura japoneză, însă oamenii obișnuiți nu prea. 

Recent am aflat despre războiul de țesut românesc. Aveți o cultură foarte interesantă. Japonia are, de asemenea, chimonoul. Există diverse similarități între cele două culturi. Dar Japonia este foarte departe de România. 

Săptămâna trecută am fost la Constanța. Ai auzit de haiku? E un stil de poezie japoneză. În România există o asociație haiku de care am fost invitată să susțin un discurs despre mentalitatea japoneză. M-am înțeles foarte bine cu oamenii de acolo și am avut o experiență frumoasă. 

„Românii nu își cer niciodată scuze.”

 

Există multe diferențe între români și japonezi? Care sunt cele mai mari diferențe între aceste două popoare?

Românii sunt un popor latin, deci foarte diferiți de japonezi. Fiind un popor latin mă așteptam ca românii să fie veseli, dar când am ajuns aici și am mers cu metroul am fost surprinsă să vad că nimeni nu zâmbea. Mă întrebam dacă informațiile mele erau greșite.

O mare diferență între japonezi și români este că în timp ce japonezii își cer mereu scuze, românii nu își cer niciodată scuze. 

Înțeleg că din Europa fac parte multe țări, iar în România trăiesc unguri, maghiari, nemți; așadar cultura română este foarte complexă. Multe popoare au încercat să vă invadeze, cum au fost otomanii. Tot timpul voi a trebuit să vă luptați pentru a vă menține libertatea și independența. Înțeleg asta. A fost foarte dificil pentru voi. 

Când îți ceri scuze, admiți că ai greșit. Ca să vă mențineți țara în siguranță voi a trebuit să vă luptați. Înțeleg asta, înțeleg. Japonia este o țară insulară, așa că niciodată nu a fost invadată de alte popoare. Japonezii au fost un popor fericit. Suntem o singură rasă și nu a fost nevoie să ne luptăm pentru libertatea noastră. Însă voi ați avut o istorie foarte dificilă. Dar românii nu admit niciodată când greșesc și gândesc mereu că responsabilitatea este a celuilalt. Și celelalte țări în care am fost au trecut prin lucuri similare, dar Japonia e o țară specială, a fost norocoasă.

Aveți vreun sfat pentru români?

Ah, nu pot să spun așa ceva. Asta ar însemna că sunt arogantă. 

Dar, spre exemplu, românii cred că sunt chineză. Data trecută am vrut să iau un taxi și șoferul m-a întrebat dacă sunt chineză și i-am răspuns că nu, sunt japoneză, atunci șoferul a spus „Ah, japoneză? Bine ați venit!” Dar bănuiesc că poporul chinez este mai cunoscut aici, China este o țară cu o putere mai mare aici. Aici există o societate chineză mare. 

Bănuiesc că românii sunt atât de surprinși să audă că sunteți japoneză pentru că este ceva rar pentru noi să vedem un japonez în România. 

Da, este destul de rar. Dar între România și Japonia există o relație bună. Nu știu despre relațiile economice, dar în general relația dintre cele două țări este una bună.

Dar să dau un sfat? Nu știu ce să spun. Japonia este foarte departe de România. Recent, președintele român a fost în vizită în Japonia (n.r. vizita oficială a președintelui Traian Băsescu din martie 2010) și s-a întâlnit cu familia regală și cu prim-ministrul japonez. Deci există o relație bună între cele două popoare. Dar probabil că Japonia și Guvernul japonez nu știu să realizeze propagandă aici. China a colaborat de multe ori cu România, are o relație puternică cu țara voastră. Aici Japonia e mai slabă, a fost întotdeauna cu un pas în urmă.


Cum vi se par declarațiile dnei. Sasaki? Ce anume vi s-a părut cel mai interesant din acest interviu?

Mulțumesc pentru fotografii Centrului de Studii Româno-Japoneze din București și Roxanei Mihaela Holban.


vineri, 1 iunie 2012

Un strop de Japonia în România. Concluzii


Campania Un strop de Japonia în România, inițiată de Japan Joy, s-a încheiat.

Campania s-a desfășurat în perioada 27 aprilie - 31 mai și a urmărit să implice susținătorii proiectului Japan Joy și nu numai, pentru a promova cultura japoneză în întreaga țară. Participanții la campanie au trimis fotografii realizate de ei în România, prin locații inspirate de Japonia și de la evenimente dedicate culturii japoneze. Sloganul campaniei a fost „Haideți să aducem Japonia mai aproape de sufletul românilor!

În total am reușit să strângem peste 200 de fotografii din 6 orașe și în numeroase locații. Fotografiile au reușit să surprindă esența și diversitatea culturii japoneze, dar și iubirea românilor față de Japonia. Ikebana, origami, kirigami, shodo, ceremonia ceaiului, artele marțiale, kimono, cosplay și bucătăria japoneză sunt elemente ale culturii japoneze surprinse de participanți în imaginile lor. De asemenea, am primit imagini de la concerte de muzică japoneză și de la diverse festivaluri inspirate de Japonia.

Toate aceste fotografii au fost adunate într-un album foto și publicate pe Facebook, pe pagina Japan Joy.

Japan Joy consideră campania un succes și mulțumește tuturor celor care au participat și au susținut proiectul Un strop de Japonia în România

Felicitări pentru fotografiile minunate și vă mai așteptăm și la alte proiecte inițiate de Japan Joy!


Twitter Delicious Facebook Digg Stumbleupon Favorites More