Kitaro concertează pentru prima dată în România

Kitaro, renumitul artist japonez de muzică New Age va susține primul concert în România, în 2014.

Videoclipul piesei de pe genericul noului joc PS Vita „Samurai & Dragons” a fost lansat

Piesa este interpretată de Leah Dizon, care își face astfel debutul pe scena muzicală japoneză după o pauză de trei ani.

Muntele Fuji, simbolul Japoniei, a intrat în patrimoniul mondial al UNESCO

Acesta este cel de-al 17-lea obiectiv din Japonia inclus în patrimoniul UNESCO.

Magazin românesc online cu cosmetice asiatice

Recent, s-a lansat Dolly Skin, un magazin românesc online dedicat produselor cosmetice provenite din Asia unde găsiți produse precum faimoasele BB Cream asiatice.

Japonia prelungește programul Visa Waiver pentru români

Fără vize de Japonia până în 31 decembrie 2015. Autoritățile nipone au prelungit programul Visa Waiver.

marți, 1 ianuarie 2013

Tradiții și obiceiuri de Anul Nou, în Japonia


Akemashite-omedetou-gozaimasu. Așa se spune ”La mulți ani” în japoneză, la prima întâlnire cu cineva în Noul An.

Noul An se mai numește și shogatsu, și se celebrează pe data de 1 ianuarie din anul 1873, după calendarul Gregorian. Totuși, în unele regiuni precum Okinawa, Noul An încă se mai sărbătorește pe stil vechi, ca cel chinezesc.Sărbătorirea noului an în Japonia înseamnă să dai atenție primelor lucruri făcute în noul an. Cele mai cunoscute sunt hatsuhinode și hatsumode.

Hatsuhinode reprezintă primul răsărit al noului an, iar la japonezi este o tradiție să se urce pe un munte înaintea răsăritului din 1 ianuarie pentru a-l vedea, deoarece se crede că acesta are puteri supranaturale și rugăciunile se îndeplinesc.

Primul răsărit de soare în 2013, în Takashima. Foto: Kentaro Suda/flickr

Hatsumode reprezintă prima vizită la un altar sau templu, iar oamenii vizitează astfel de locuri de Anul Nou, după miezul nopții sau în cursul zilei de 1 ianuarie. Japonezii merg să se roage pentru sănătate, siguranță, noroc, își pun dorințe și își cumpără talismane, iar dacă vremea este bună, îmbracă kimono-ul. De asemenea, în ziua aceasta ei își „verifică” norocul în temple. Ei plătesc o mică sumă de bani pentru a primi un număr dintr-o cutie de bambus, iar o fecioară din altar le dă hârtia norocoasă corespunzătoare numărului avut. Dacă prevestirea nu e tocmai bună, aceștia leagă biletul și îl agață pe o ramură dintr-un copac de lângă templu, iar dacă prevestirea este bună, biletul este păstrat.

Prevestirea pentru 2013 la Hanazono-jinja Shinjuk. Foto: JKG II/flickr

În noaptea dintre ani, aerul este umplut de sunetul clopotelor. Ele sună de 108 ori, în timp ce vechiul an trece și îi face loc noului an. O explicație pentru sunatul clopoțeilor este ca acesta să facă oamenii să se detașeze de cele 108 de dorințe umane. Multe bine-cunoscute temple și altare sunt extrem de aglomerate și așteaptă câteva milioane de vizitatori pe durata vacanței de Anul Nou în fiecare an.

Hatsumode la Shimogam, în Kyoto, 1 ian 2013. Foto: Teruhide Tomori/flickr

Pregătirile pentru Noul An încep la câteva zile după Crăciun, când japonezii își „purifică” casele, magazinele sau birourile prin curățenie generală, asemenea curățeniei de primăvară de la noi, pentru a permite un nou început pentru urmatoarele 12 luni. Tot atunci, intrările în multe case, magazine și clădiri din Japonia sunt decorate cu un pin și bambus kadomatsu. Acest decor este pregătit să primească zeii Shinto și derivă din credința Shinto că spiritele zeilor locuiesc în copaci. În plus, afișarea pinului, care stă verde, chiar și în timpul iernii, și a bambusului, care creste rapid si este drept, exprimă dorința de a obține virtute și puterea de a depăși adversitatea. Intrările la case obișnuite sunt decorate cu o funie de paie împletite, shimenawa. Ca și kadomatsu, aceasta semnifică faptul că acea casă a fost purificată, în scopul primirii zeilor.

Decorațiuni kadomatsu așezate în fața casei. Foto: mashima2008/flickr

Japonezii mănâncă preparate speciale numite osechi ryori în timpul noului an. Ele sunt ambalate într-o cutie Jubako, cu mai multe straturi, fiecare cu semnificația lui: creveți pentru o viață lungă, icre pentru fertilitate etc. O altă mâncare tradițională este mochi, asemănător cu papanașii noștri, făcuți din orez fiert lipicios și supa din mochi, ozoni, a cărei ingrediente diferă în fiecare regiune a țării.

O tradiție de Anul Nou este mochitsuki, pisarea orezului. Se practică mai mult la țară, întrucât nu multă lume mai are echipamentul necesar pentru asta, dar este considerată o tradiție amuzantă. Cantități mari de orez lipicios, de multe ori aburit într-o sobă cu burtă pusă în aer liber, sunt puse într-un mortar din piatră sau lemn, apoi pisate cu un ciocan de lemn greu până când se transformă într-o pastă și este apoi modelată în mochi. Orezul fierbinte se întoarce în interiorul mortarului la fiecare lovitură de ciocan și este stabilit un ritm astfel încât nimeni nu să nu fie rănit.

Demonstrație de Mochitsuki. Foto: Dave Golden/flickr

Un alt obicei japonez este otoshidama, de a da bani copiilor în ziua de Anul Nou. Suma este înmânată în plicuri mici și colorate și depinde de vârsta copilului, dar dacă sunt mai mulți frați, suma este aceeași pentru a nu stârni ceartă.

Copiii primesc bani de Anul Nou în pliculețe frumos colorate. Foto: junco hirakagawa/flickr

Oficiile poștale au de lucru în timpul lunii decembrie și ianuarie pentru că japonezii au obiceiul de a trimite nengajo - felicitări de Anul Nou, prietenilor și rudelor. În general sunt scrise de mână, o ocazie bună de a-și demonstra măiestria în caligrafie, și sunt făcute din materiale special alese, colorate, cu diverse motive sau personaje animate. Unul din mesajele tipice din nengajo este: kotoshi mo yoroshiku o-negai-shimasu, ce înseamnă „sper să ne înțelegem bine și în anul următor”.

În tradițiile japoneze de Anul Nou intră și poezia japoneză, haiku (poem din 17 silabe) și renga (poem din mai multe legături). Tema principală în haiku este primul: primul răsărit, primul râs, primul vis și este considerat, alături de nengajo, prima scrisoare.

Simfonia a IX-a de Beethoven, acompaniată de un cor, este în mod tradițional cântată în întreaga Japonie în timpul sezonului de Anul Nou. Aceasta a fost introdusă în Japonia de către prizonierii germani de război din timpul Primului Război Mondial. Orchestre japoneze, în special NHK Symphony Orchestra, au început să cânte simfonia în 1925, iar în timpul celui de Al Doilea Război Mondial, guvernul imperial a promovat spectacole de simfonie, inclusiv în ajunul Anului Nou, pentru a încuraja loialitatea la naționalismul japonez. Simfonia a fost considerată adecvată în acest sens, întrucât Germania nazistă a fost un aliat al Japoniei.

Cele mai multe dintre companiile din Japonia sunt de obicei închise în jurul datei de 29 sau 30 decembrie până pe 3 sau 4 ianuarie, în funcție de tipul de afaceri și zi a săptămânii. În ultimii ani, mai multe restaurante, magazine și supermarketuri sunt deschise chiar și în timpul sărbătorilor de Anul Nou.

Shogatsu are și un frate mai mic, koshogatsu, Micul An Nou. Acesta este celebrat la prima lună plină din noul an, în a 15-a zi a lunii, de regulă la mijlocul lui februarie, deși unii sărbătoresc acum și la mijlocul lui ianuarie. Principalele evenimente ale Koshōgatsu sunt rituri și rugăciuni pentru o recoltă bogată, iar terciul de ovăz cu fasole roșie este tradițional mâncat dimineața. Mai mult, acum se dau jos decorațiunile din shogatsu și unele temple țin evenimente.



Twitter Delicious Facebook Digg Stumbleupon Favorites More