Probabil că fiecare dintre noi, mai mult sau mai puţin, a văzut cel puţin un anime. Acele desene japoneze care ne-au încântat încă de la Sailor Moon şi Globurile Dragonului. Cred că acestea sunt printre primele anime-uri pe care mulţi dintre noi le-am vizionat pe când eram mici. Dar nu despre Sailor Moon sau Globurile Dragonului vreau să vă vorbesc. Ci despre ce face un anime sa fie atât de îndrăgit. Vom intra un pic în culisele acestora.
Care sunt caracteristicile principale ale unui anime? Ca mediu vizual animeu-ul variază de la un creator la altul sau de la un studio la altul. Cel mai folosit mod vizual este FLCL (Furi Kuri- în engleză Fooly Cooly), cunoscut pentru exagerarea stilizării personajelor. Dar nu este singurul folosit, alte anime-uri având şi un aspect mai apropiat de realitate. Însă stilul FLCL este cel care a dus la o generalizare şi la recunoaşterea unui anime. În acest mod vizual personajele din anime-uri au trăsături fizice exagerate, precum ochii mari, părul foarte lung, membre lungi acompaniate de un dialog cu forme dramatizante (precum bule), replici rapide şi onomatopice, plus tipografie exclamatorie. Încă o caracteristică generală este linia, care este influenţată de lucrul cu pensula (limba japoneză este scrisă tradiţional cu pensula influenţând astfel arta japoneză, implicit anime-ul).
Modul de construire a personajelor (designul) este apropiat de cel al corpului uman. Înălţimea capului este considerat astfel baza proporţiei, deşi acesta poate varia, corpul rămâne acelaşi. Cele mai multe personaje au o înalţime de 7-8 capete dar pot ajunge în unele cazuri şi la 9 capete. Variaţiile proporţiei sunt moderate, în unele cazuri picioarele sunt alungite sau scurtate şi capul poate fi mare sau mic comparativ cu corpul (în cazul personajele chibi-mici). Însă cel mai important aspect vizual sunt ochii mari, folosiţi pentru redarea unor game largi de sentimente. Ei sunt construiţi astfel: culoarea este dată ochilor, în special corneei, iar fundalul este dat de un amestec de umbră uşoară, un ton de culoare şi o altă umbră mai intensă. Antropologistul Matt Thorn spune că animatorii japonezi percep acest mod de construire a ochilor personajelor dintr-un anime din simplul motiv pentru că aşa văd ei ochii străinilor (din afară ţării lor, cu precădere Europa).
Alte elemente stilistice comune într-un anime (cu precădere în cele comice) este acela când personajele şocate vor „interpreta” o „lovitură frontală” prin care vor reda o expresie exagerată. Astfel personajele supărate pot avea un efect al unei vene sau „stressmark”, unde liniile pulsatorii apar pe frunte sau pot scoate un ciocan, bâtă sau alt obiect de nicăieri şi să lovească pe cineva (astfel de exagerări apar la personajele feminine). La personajele masculine pot apărea sângerări nazale în prezenţa unei femei iubite. Personajele ruşinate pot să „producă” o picătură masivă de sudoare (devenind un stereotip) sau să devină brusc îmbujorate la nivelul ochilor ca efect al unor sentimente romantice reprimate.
Tehnica de animaţie este bazată pe cea tradiţională, adică multiple imagini statice redate rapid pentru a produce efectul de animaţie. Ca toate animaţiile, producţia începe cu storyboardingul, dublajul, designul personajelor şamd. Implicarea computerului măreşte eficienţa întregului proces.
Tehnica de animaţie este bazată pe cea tradiţională, adică multiple imagini statice redate rapid pentru a produce efectul de animaţie. Ca toate animaţiile, producţia începe cu storyboardingul, dublajul, designul personajelor şamd. Implicarea computerului măreşte eficienţa întregului proces.
Anime-ul se bazează deobicei pe o animaţie limitată. Adică stilistic vorbind animaţia limitată este folosită pentru a păcăli ochiul să creadă că vede mişcare (tehnică folosită în special când bugetul este redus).
Unghiul camerei, mişcarea şi luminozitatea joacă un alt rol important în scenele redate într-un anime, regizorii folosind deseori privirea unghiulară care arată perspectiva. Aceştia pot să recurgă la efecte cinematografice precum zoom, prim-plan şi vederea panoramică.
În concluzie, anime-ul presupune multă muncă şi un talent extraordinar pentru a transpune sentimente personajelor astfel încât să facă povestea principală mai atractivă dar şi uşor de înţeles. Până data viitoare... banzaaai!!! Relaxaţi-vă urmărind acest drăguţ amv!
