Tradiții și obiceiuri de Anul Nou, în Japonia

Akemashite-omedetou-gozaimasu. Așa se spune ”La mulți ani” în japoneză, la prima întâlnire cu cineva în Noul An.

Noul An se mai numește și shogatsu, și se celebrează pe data de 1 ianuarie din anul 1873, după calendarul Gregorian. Totuși, în unele regiuni precum Okinawa, Noul An încă se mai sărbătorește pe stil vechi, ca cel chinezesc.Sărbătorirea noului an în Japonia înseamnă să dai atenție primelor lucruri făcute în noul an. Cele mai cunoscute sunt hatsuhinode și hatsumode.

Hatsuhinode reprezintă primul răsărit al noului an, iar la japonezi este o tradiție să se urce pe un munte înaintea răsăritului din 1 ianuarie pentru a-l vedea, deoarece se crede că acesta are puteri supranaturale și rugăciunile se îndeplinesc.

Primul răsărit de soare în 2013, în Takashima. Foto: Kentaro Suda/flickr

Hatsumode reprezintă prima vizită la un altar sau templu, iar oamenii vizitează astfel de locuri de Anul Nou, după miezul nopții sau în cursul zilei de 1 ianuarie. Japonezii merg să se roage pentru sănătate, siguranță, noroc, își pun dorințe și își cumpără talismane, iar dacă vremea este bună, îmbracă kimono-ul. De asemenea, în ziua aceasta ei își „verifică” norocul în temple. Ei plătesc o mică sumă de bani pentru a primi un număr dintr-o cutie de bambus, iar o fecioară din altar le dă hârtia norocoasă corespunzătoare numărului avut. Dacă prevestirea nu e tocmai bună, aceștia leagă biletul și îl agață pe o ramură dintr-un copac de lângă templu, iar dacă prevestirea este bună, biletul este păstrat.

Prevestirea pentru 2013 la Hanazono-jinja Shinjuk. Foto: JKG II/flickr

În noaptea dintre ani, aerul este umplut de sunetul clopotelor. Ele sună de 108 ori, în timp ce vechiul an trece și îi face loc noului an. O explicație pentru sunatul clopoțeilor este ca acesta să facă oamenii să se detașeze de cele 108 de dorințe umane. Multe bine-cunoscute temple și altare sunt extrem de aglomerate și așteaptă câteva milioane de vizitatori pe durata vacanței de Anul Nou în fiecare an.

Hatsumode la Shimogam, în Kyoto, 1 ian 2013. Foto: Teruhide Tomori/flickr

Pregătirile pentru Noul An încep la câteva zile după Crăciun, când japonezii își „purifică” casele, magazinele sau birourile prin curățenie generală, asemenea curățeniei de primăvară de la noi, pentru a permite un nou început pentru urmatoarele 12 luni. Tot atunci, intrările în multe case, magazine și clădiri din Japonia sunt decorate cu un pin și bambus kadomatsu. Acest decor este pregătit să primească zeii Shinto și derivă din credința Shinto că spiritele zeilor locuiesc în copaci. În plus, afișarea pinului, care stă verde, chiar și în timpul iernii, și a bambusului, care creste rapid si este drept, exprimă dorința de a obține virtute și puterea de a depăși adversitatea. Intrările la case obișnuite sunt decorate cu o funie de paie împletite, shimenawa. Ca și kadomatsu, aceasta semnifică faptul că acea casă a fost purificată, în scopul primirii zeilor.

Decorațiuni kadomatsu așezate în fața casei. Foto: mashima2008/flickr

Japonezii mănâncă preparate speciale numite osechi ryori în timpul noului an. Ele sunt ambalate într-o cutie Jubako, cu mai multe straturi, fiecare cu semnificația lui: creveți pentru o viață lungă, icre pentru fertilitate etc. O altă mâncare tradițională este mochi, asemănător cu papanașii noștri, făcuți din orez fiert lipicios și supa din mochi, ozoni, a cărei ingrediente diferă în fiecare regiune a țării.

O tradiție de Anul Nou este mochitsuki, pisarea orezului. Se practică mai mult la țară, întrucât nu multă lume mai are echipamentul necesar pentru asta, dar este considerată o tradiție amuzantă. Cantități mari de orez lipicios, de multe ori aburit într-o sobă cu burtă pusă în aer liber, sunt puse într-un mortar din piatră sau lemn, apoi pisate cu un ciocan de lemn greu până când se transformă într-o pastă și este apoi modelată în mochi. Orezul fierbinte se întoarce în interiorul mortarului la fiecare lovitură de ciocan și este stabilit un ritm astfel încât nimeni nu să nu fie rănit.

Demonstrație de Mochitsuki. Foto: Dave Golden/flickr

Un alt obicei japonez este otoshidama, de a da bani copiilor în ziua de Anul Nou. Suma este înmânată în plicuri mici și colorate și depinde de vârsta copilului, dar dacă sunt mai mulți frați, suma este aceeași pentru a nu stârni ceartă.

Copiii primesc bani de Anul Nou în pliculețe frumos colorate. Foto: junco hirakagawa/flickr

Oficiile poștale au de lucru în timpul lunii decembrie și ianuarie pentru că japonezii au obiceiul de a trimite nengajo - felicitări de Anul Nou, prietenilor și rudelor. În general sunt scrise de mână, o ocazie bună de a-și demonstra măiestria în caligrafie, și sunt făcute din materiale special alese, colorate, cu diverse motive sau personaje animate. Unul din mesajele tipice din nengajo este: kotoshi mo yoroshiku o-negai-shimasu, ce înseamnă „sper să ne înțelegem bine și în anul următor”.

În tradițiile japoneze de Anul Nou intră și poezia japoneză, haiku (poem din 17 silabe) și renga (poem din mai multe legături). Tema principală în haiku este primul: primul răsărit, primul râs, primul vis și este considerat, alături de nengajo, prima scrisoare.

Simfonia a IX-a de Beethoven, acompaniată de un cor, este în mod tradițional cântată în întreaga Japonie în timpul sezonului de Anul Nou. Aceasta a fost introdusă în Japonia de către prizonierii germani de război din timpul Primului Război Mondial. Orchestre japoneze, în special NHK Symphony Orchestra, au început să cânte simfonia în 1925, iar în timpul celui de Al Doilea Război Mondial, guvernul imperial a promovat spectacole de simfonie, inclusiv în ajunul Anului Nou, pentru a încuraja loialitatea la naționalismul japonez. Simfonia a fost considerată adecvată în acest sens, întrucât Germania nazistă a fost un aliat al Japoniei.

Cele mai multe dintre companiile din Japonia sunt de obicei închise în jurul datei de 29 sau 30 decembrie până pe 3 sau 4 ianuarie, în funcție de tipul de afaceri și zi a săptămânii. În ultimii ani, mai multe restaurante, magazine și supermarketuri sunt deschise chiar și în timpul sărbătorilor de Anul Nou.

Shogatsu are și un frate mai mic, koshogatsu, Micul An Nou. Acesta este celebrat la prima lună plină din noul an, în a 15-a zi a lunii, de regulă la mijlocul lui februarie, deși unii sărbătoresc acum și la mijlocul lui ianuarie. Principalele evenimente ale Koshōgatsu sunt rituri și rugăciuni pentru o recoltă bogată, iar terciul de ovăz cu fasole roșie este tradițional mâncat dimineața. Mai mult, acum se dau jos decorațiunile din shogatsu și unele temple țin evenimente.

Citește mai mult

Cum este sărbătorit Crăciunul în Japonia

Decorațiuni și luminițe de Crăciun în Kobe. Foto: kentiki/flickr

Meri Kurisumasu! Așa se rostește „Crăciun fericit” în Japonia.

Crăciunul nu este celebrat ca o sărbătoare religioasă în Japonia pentru că mai puțin de 1% din populație este creștină. Cu toate acestea, japonezii au adoptat o mulțime de obiceiuri specifice, cum ar fi trimiterea și primirea de felicitări de Crăciun și de cadouri.

Astfel, Crăciunul este pentru japonezi o oportunitate de a răspândi fericirea. Ajunul Crăciunului este adesea sărbătorit mai mult decât ziua de Crăciun. El este văzut ca o zi romantică, în care cuplurile petrec împreună și își dăruiesc cadouri, asemenea sărbătorii de Valentine’s Day din SUA și Marea Britanie. Cuplurilor tinere le place să se plimbe, să se uite la luminile de Crăciun, să ia o masă romantică la un restaurant și să închirieze o cameră la hotel - o rezervare în ajun de Crăciun poate fi foarte dificilă, întrucât e atât de populară.

Pentru femeile japoneze este într-adevăr esențial să aibă pe cineva cu care să-și petreacă Ajunul Crăciunului. Totul trebuie să fie foarte romantic, iar locul unde vor petrece și cadoul primit sunt foarte importante. Cele care au un prieten tind să se laude cu surpriza de care au avut parte, iar cele care nu au evită acest subiect. 

Moș Crăciun este cunoscut ca Santa-san (domnul Crăciun), iar cum de Crăciun este sărbătorită o zi de naștere, nașterea lui Isus, japonezii au considerat că este necesar să mănănce tort în această zi. Astfel, tortul de Crăciun devenit tradiție pe tărâmul nipon este numit Kurisumasu keiki și este făcut dintr-un aluat pufos cu frișcă și căpșuni.

Tort de Crăciun

Mâncarea „tradițională” de Crăciun este puiul prăjit, dar nu oricare, ci de la KFC. Tendința a apărut în 1974, când străinii din Japonia nu găseau curcan prin magazine, iar cei de la KFC au profitat de această ocazie și au introdus primul meniu de Crăciun: pui și vin la doar 10$. Pe măsură ce timpul a trecut, masa de Crăciun cu pui de la KFC a devenit o tradiție în rândul japonezilor, iar compania s-a văzut nevoită să își extindă meniul pentru ca nimeni să nu plece de la ei cu mâna goală. În ziua de azi, Crăciunul este echivalent cu KFC. Reclamele lor sunt peste tot, iar competitorii încearcă din răsputeri să îi ajungă din urmă. De aceea, pentru mulți japonezi Moș Crăciun este echivalent cu Colonelul Sanders (fondatorul și imaginea KFC).

Meniu KFC de Crăciun

Unul dintre cadourile tradiționale japoneze este Hoteiosho, un zeu japonez aducător de noroc din budism și care nu are legătură cu Crăciunul. În afară de asta, japonezii se agită să cumpere partenerilor lor cadouri tot mai deosebite și, evident, mai scumpe, pentru a comemora corespuncător această zi.

Prin urmare, Crăciunul este mai mult un eveniment comercial în Japonia. Marile corporații sunt cele care fac principalele decorațiuni - își iluminează clădirile și copacii din jurul lor. În ultimii ani, piețele europene de Crăciun s-au instalat în unele orașe japoneze și au atras mulți vizitatori. Se pare că japonezii au uitat anii în care aveau petreceri numite bonenkai în timpul lunii decembrie și în care puteai vedea mulți oameni în stare de ebrietate pe străzi în acele nopți. Multe familii au brad de Crăciun și a devenit foarte comun să aibă luminițe în jurul casei.

În continuare vă las să vedeți spectacolul de lumini și decoruri din mai multe orașe nipone, realizate cu ocazia Crăciunului și a sfârșitului de an.

Marunouchi, Tokyo, lângă Gara Tokyo. Foto: San2025jp/flickr

Proiecție pe clădirea Gării din Tokyo. Foto: t-mizo/flickr

Proiecție pe clădirea Gării din Tokyo. Foto: t-mizo/flickr

Omotesando Hills, Omotesando, Tokyo. Foto: t-mizo/flickr

Tunel de lumini la Tokyo Dome în Korakuen, Tokyo. Foto: t-mizo/flickr

Tunel de lumini la Tokyo Dome în Korakuen, Tokyo. Foto: t-mizo/flickr

Luminițe la Siosite, în Shidome, Tokyo. Foto: t-mizo/flickr

Decorațiuni de Crăciun în Ueno, Tokyo. Foto: t-mizo/flickr

Brad de Crăciun în Akihabara, Tokyo. Foto: t-mizo/flickr

Luminițe în Sendai. Foto: konatu411/flickr

Decorațiuni și luminițe în Osaka. Foto: Bert Kimura/flickr

Luminițe în Toyama. Foto: HAMA-ANNEX/flickr

Decorațiuni și luminițe de Crăciun în Kobe. Foto: kentiki/flickr

Decorațiuni și luminițe de Crăciun în Kobe. Foto: kentiki/flickr

Citește mai mult

Seijin Shiki sau ceremonia de majorat la japonezi

Foto: d'n'c@flickr

Spre deosebire de majoritatea popoarelor, japonezii îşi sărbătoresc majoratul la douăzeci de ani, acesta fiind un număr norocos pentru ei. Seijin Shiki este ceremonia care marchează această sărbătoare, zi în care care tinerii japonezi dobândesc noi drepturi (de a vota, de a bea, de a fuma), dar şi noi responsabilităţi.

Până recent, tinerii participau la ceremonia de majorat după ce împlineau 20 de ani, însă acum pot lua parte și cei care urmează să atingă majoratul în anul respectiv.

Origine

Ceremoniile de majorat s-au ținut în Japonia încă din anul 714, când un tânăr prinţ a îmbrăcat haine noi şi a adoptat o nouă coafură, astfel marcând trecerea sa în rândul adulţilor. Sărbătoarea îşi are originile în Genpuku, cunoscută şi sub numele de Kakan, în cadrul căreia japonezii îşi celebrau majoratul. Pentru a marca trecerea lor în printre adulţi, băieţii cu vârstele cuprinse între doispezece și şaisprezece ani vizitau altarul, unde li se dăruia prima lor îmbrăcăminte de adult şi îşi schimbau coafura într-una specifică adulților. De asemenea, ei primeau şi nume noi.

Foto: kav p@flickr

Istoric

În perioada Heian ceremonia se adresa doar fiilor de nobili şi familiilor de samurai. În era Muromachi s-a răspândit treptat şi în rândul bărbaţilor de rang inferior. O ceremonie asemănătoare adresată femeilor se numea mogi, la care luau parte fetele cu vârste cuprinse între doisprezece şi paisprezece ani şi se baza tot pe trecerea la îmbrăcămintea specifică adulţilor. Vârsta exactă nu a fost niciodată specificată şi adulţii erau cei care hotărau când copilul lor era pregătit să devină major. Sărbătoarea a devenit oficială în 1948, când a fost stabilită la data de 15 ianuarie, urmând ca peste 50 de ani să se mute în cea de-a doua zi de luni din ianuarie.

Obiceiuri

Ceremonia are loc, de obicei, dimineaţa, în birouri locale prefectorale, iar printre invitaţi se numără şi familiile şi prietenii noilor adulţi. În cadrul acestei ceremonii, reprezentanţi ai guvernului ţin discursuri și mici cadouri le sunt oferite tinerilor.

Foto: eventstokyo@flickr

Fetele poartă la această ocazie furisode, un fel de kimono cu mâneci lungi (furi: „care atârnă”; sode: „mâneci”) şi realizat din mătase foarte fină, viu colorată, kimono care este purtat în general la evenimente sociale importante. Prețul unui furisode este foarte mare, între 100.000 și 300.000 de yen, adică aproximativ 4.500 – 13.500 de lei; de aceea este fie moştenit, fie închiriat. Ţinuta include şi sandalele zōri cu care tinerele nu sunt obişnuite să meargă, așa că adesea şchiopatează.

Foto: Chris Willson@flickr

Băieții pot purta şi ei costumul tradiţional (kimono închis la culoare și hakama), însă în ultima vreme ei au preferat să se îmbrace în stil occidental – în costum și cravată.

După ceremonie, tinerii sărbătoresc adesea în grupuri, petrecând până spre sfârșitul după-amiezii sau serii.

În ultimii ani însă, participă tot mai puţini tineri la această ceremonie, probabil din cauza scăderii natalităţii în Japonia.

Citește mai mult

White Day în Japonia

În articolul despre Valentine's Day vă spuneam că mai există o sărbătoare similară în Japonia, White Day. Aceasta are loc la fix o lună după Valentine's Day și este ziua în care băieții și bărbații întorc favoarea și oferă propriile cadouri fetelor și femeilor.

Dacă de Valentine's Day fetele oferă ciocolată din dragoste, pentru băieții și bărbații japonezi White Day reprezintă mai mult o obligație. Băieții trebuie să ofere ciocolate înapoi fetelor de la care au primit, iar bărbații oferă ciocolate tuturor femeilor din viața lor - colege, amice, iubită. Aceste ciocolate și cadouri sunt ceva mai scumpe pentru că, să fim serioși, bărbații nu stau să prepare ciocolate și preferă să le cumpere de-a gata, frumos ambalate.

Deși denumirea zilei este White Day, ciocolatele sau dulcuiurile oferite nu sunt obligatoriu albe. Dar cheltuiala bărbaților nu se termină aici. Evident, iubitele vor avea mai multe pretenții decât amicele sau colegele, iar acestora bărbații le vor oferi cadouri mai scumpe. Se spune că, în această zi, bărbații trebuie să ofere cadouri de trei ori mai scumpe decât cele primite de Valentine's Day.

Printre cadourile pe care femeile le primesc în această zi se pot număra flori, accesorii, bijuterii, lenjerie de corp și chiar îmbrăcăminte.

Totuși, în ultimii ani, fetele s-au cam săturat să primească cadouri sau ciocolate luate de-a gata de la magazin. Japonezele și-au cam dat seama că sărbătoarea nu înseamnă la fel de mult și pentru iubiții lor și-au început să prefere lucrurile realizate chiar de mâna băieților. Ele spun că o simplă ciocolată preparată chiar de iubitul lor face mai mult decât o bijuterie scumpă și le demonstrează astfel că sunt prețuite și iubite.

Citește mai mult

Valentine's Day în Japonia

Japonezii iubesc aproape orice are legătură cu Occidentul. Astfel, ei au preluat o serie de sărbători vestice, printre care și Valentine's Day.

Uimitor sau nu, ziua de 14 februarie are o mare importanță în Japonia. Deși preluată, această zi a devenit poate chiar mai uriașă la ei decât la americani. Cu o mare diferență: în Japonia, Valentine's Day nu reprezintă o zi dedicată cuplurilor, ci o zi în care fetele își declară senimentele pentru băieți. Drept urmare, în Japonia, fetele oferă ciocolată băieților, și nu invers.

Pregătiri

În apropierea acestei zile, magazinele sunt pline de cadouri, dulciuri de toate felurile și în toate formele, și, mai ales, de ustensile pentru prepararea ciocolatei. Fiind o zi în care fetele sunt cele care oferă, acestea preferă să pregătească personal delicioasele cadouri și nu să le cumpere de-a gata. Acest lucru probabil că se trage și din cultura japoneză, care consideră că gesturile și eforturile tale spun mult mai mult decât cuvintele. Japonezul face, nu vorbește.

Foto: shoottokyo.com

Totodată, ambalajul este foarte important în Japonia, așa că felul în care fetele oferă și împachetează ciocolatele este la fel de important ca și cadoul în sine. Astfel, în magazine se găsesc cutii colorate, punguțe, fundițe, hârtiuțe și tot ce vă puteți sau nu vă puteți imagina pentru a împacheta desertul.

Ziua cea mare

Valentine's Day este cea mai populară în rândul adolescenților. Băieții așteaptă cu nerăbdare această zi pentru a descoperi ce fete îi plac și evident, pentru a afla cine este mai popular printre fete. Se naște astfel un fel de concurs între băieți pentru a vedea cine primește mai multe ciocolate.

Foto: andymckie.wordpress.com

Fetele însă, nu trebuie să-și neglijeze amicii sau colegii de muncă și șefii. Pentru aceștia, ciocolatele sunt mai simple, nu sunt atât de elaborate și sofisticate. Pentru iubit însă, fetele acordă mai mult efort, iar cadoul este mai elaborat și ambalajul mai deosebit.

Dar băieții când oferă?

Fetele nu vor rămâne neglijate. Pentru ele există White Day, ziua de 14 martie. Astfel, o lună după Valentine's Day este rândul băieților să ofere ciocolate fetelor.

Despre asta puteți citi în articolul dedicat White Day.

Urmăriți acest filmuleț și învățați cum prepară japonezele ciocolate de Valentine's Day.

Citește mai mult

The Golden Week sau Săptămâna de Aur în Japonia

Astăzi, 29 aprilie, în Japonia începe una dintre cele mai mari sărbători japoneze. The Golden Week sau Ōgon Shūkan reprezintă o colecție de sărbători naționale ce au loc, de obicei, în decursul a 7 zile, ce încep la sfârșitul lunii aprilie și se încheie pe 5 mai.

Japonezii au liber pe toată durata Săptămânii de Aur pentru a celebra evenimentele, iar punctele de atracții turistice sunt cum nu se poate mai aglomerate. Mulți dintre japonezi preferă să călătorească prin țară în această săptămână, așa că trenurile și aeroporturile funcționează la capacitate maximă.

The Golden Week începe cu Ziua Showa (Showa no hi), pe 29 aprilie, când japonezii celebrează ziua de naștere a fostului împărat Showa, care a murit în 1989.

Pe 3 mai este Ziua Constituției (Kenpo kinenbi), zi dedicată adoptării Constituției în 1947, după război.

4 mai este Ziua Vegetației (Midori no hi), zi dedicată mediului și naturii, deoarece fostul împărat iubea plantele și natura. Această zi obișnuia să fie celebrată pe data de 29 aprilie, de ziua împăratului, înainte să fie mutată pe 4 mai, zi considerată atunci sărbătoare națională, datorită situării sale între alte 2 sărbători naționale.

Pe 5 mai se sărbătorește Ziua Copilului (Kodomo no hi), dar și Festivalul Băieților (Tango no Sekku), când familiile se roagă pentru sănătatea și succesul fiilor lor. Obiceiul este ca familiile să agațe panglici sub formă de crap în jurul casei lor și să expună papuși-samurai, ambele simboluri ale puterii și succesului în viață. Festivalul Fetelor, în schimb, are loc pe data de 3 martie.

Dacă alegi să vizitezi Japonia în această perioadă, trebuie să știi că o mulțime de festivaluri au loc de-a lungul țării. Unele dintre acestea sunt dedicate Festivalului Băieților cu ceremonia de agățare a panglicilor, altele sunt dedicate privitului brumărelelor (shibazakura) în grădini și parcuri sau al florilor de cireș în prefectura Aomori. 

Alte festivaluri vă pot oferi oportunitatea de a vedea dansuri și ceremonii japoneze tradiționale, de a vedea demonstrații ninja, sau de a învăța metode tradiționale de olărit. Un alt festival japonez renumit din timpul Săptămânii de Aur este Festivalul Pescarilor ce are loc în Okinawa și care marchează începutului sezonului de vară pe această insulă. Festivalul este sărbătorit cu mult fast, spectacole și artificii.

Citește mai mult