Sfârșitul unei ere? Povestea ultimului ninja în viață

Jinichi Kawakami nu e un japonez ca oricare altul. Fost inginer, bărbatul în vârstă de 63 de ani declară că este ultimul ninja în viață.

Asasini de temut, spioni și mercenari, ninja reprezintă unii dintre cei mai renumiți luptători din istoria Japoniei. Antrenați încă de la vârste fragede, ninja reprezentau un grup pentru care discreția era cel mai important cuvânt. Aceștia se deosebeau de samurai prin tehnicile de luptă, armele folosite și prin lipsa unui cod de onoare. Ninja erau antrenați să omoare fără ca oponentul lor să știe de existența asasinului.

Așa cum vremea shogunilor și a samurailor este de mult apusă, nici ninja nu au scăpat de efectul timpului și al evoluției societății.

Fiind al 21-lea cap de familie al clanului Ban, o familie de ninja cu o istorie de 500 de ani, Kawakami este considerat a fi ultimul gardian al secretelor spionilor ninja. „Cred că sunt considerat ultimul ninja pentru că probabil nu mai există nicio altă persoană care să fi învățat tehnici direct de la maeștrii ninja în ultimele cinci secole”, spune Kawakami pentru BBC. „Ninja nu mai există”, a mai adăugat el.

Bărbatul a fost inițiat în lumea secretă a ninja la vârsta de 6 ani, dar își amintește vag când l-a întâlnit pentru prima oară pe maestrul lui, Masazi Ishida, un bărbat care se îmbrăca precum un călugăr Buddhist. „Mă antrenam fără să știu ce făceam cu adevărat. Mai târziu am realizat că învățam ninjutsu.”

Kawakami a îndurat un antrenament care presupune acumularea unor capacități fizice și mentale, și a unor cunoștințe de chimie, meteorologie și psihologie. El numește ninjutsu o serie de tehnici vaste de supraviețuire, deși stilul a evoluat din tehnici de luptă precum spionajul sau atacurile guerrilla.

Pentru a se concentra, Kawakami privește fitilul unei lumânări până când are sentimentul că se află înăuntrul ei. Totodată, obișnuiește să se antreneze ascultând zgomotul făcut de căderea unui ac pe podea. A urcat pe ziduri, a sărit de la înălțimi mari și a învățat cum să combine substanțe chimice pentru a cauza explozii și fum. Mai mult chiar, bărbatul a fost nevoit să îndure căldura și frigul, precum și durerea și foamea. Antrenamentul lui era foarte dur și dureros, însă Kawakami nu se gândea prea mult la asta. Antrenamentul făcea parte din viața lui. Așa se face că, înainte de a împlini 19 ani, a moștenit titlul maestrului său și odată cu acesta unelte speciale și acces la informații secrete.

Kawakami predă ninjutsu de zece ani, dar spune că adevărata istorie a ninja este un mister. Multe dintre tradițiile lor au fost transmise pe cale orală, așa că nu se poate ști ce a fost alterat de-alungul timpului, pe când majoritatea tehnicilor pe care le știm astăzi sunt greu de verificat. „Nu putem încerca asasinarea sau otrăvirea. Chiar dacă urmărim instrucțiunile pentru a face o otravă, n-o putem testa,” a mai spus ultimul ninja.

Conform maestrului, foarte mult din arta ninja presupune să-ți surprinzi adversarul pe neașteptate decât prin forță brută pentru că oamenii nu pot fi în alertă tot timpul, există mereu un moment de slăbiciune, iar ninja știu să profite de el. Totul se bazează pe exploatarea slăbiciunilor, ceea ce le permite luptătorilor ninja să facă față oponenților mai mari sau mai numeroși. Neatenția este o bună cale de ieșire. Kawakami spune că un ninja se poate ascunde chiar și după cele mai mici lucruri. „Dacă arunci o scobitoare, oamenii se vor uita în direcția aceea, oferindu-ți șansa de a fugi.” Maestrul spune că ninja au o zicală care spune că „poți scăpa morții dacă te cocoți pe genele inamicului” – asta înseamnă că te afli atât de aproape, încât oponentul nu te poate vedea.

Kawakami a început de curând să cerceteze istoria ninja la Universitatea Mie, dar s-a resemnat faptului că el este ultimul de genul lui. Nu va mai exista capul cu numarul 22 al clanului Ban din cauză că maestrul a hotărât să nu ia niciun ucenic.

„Ninja nu se potrivesc în societatea modernă”, a spus Kawakami.

Sursă imagini: AFP

Citește mai mult

Miyamoto Musashi sau Maestrul Celor Două Săbii

Foto: simandan.com

Considerat unul dintre cei mai mari samurai al tuturor timpurilor, Miyamoto Musashi, este părintele stilului de luptă cu “cele două săbii”. Dintr-un tânăr cu apucături sălbatice, însetat doar de faimă, prin multă determinare, autocontrol și supliciu, a reușit să devină unul dintre cei mai mari samurai al Japoniei și reformatorul “Codului Bushido”.

Născut în anul 1584 ca Shinmen Takezo în provincia Harima aflată pe insula Honshu, la vârsta de 7 ani este luat de unchiul său, cunoscut sub numele budist de Doribo pentru a locui la templul budist Shoreian. Cinci ani mai târziu câștigă primul său duel în fața lui Arima Kiheia dept al stilului Shinto Ryu.

Fiind un tânăr însetat de faimă și dornic să demonstreze că poate ajunge un mare samurai, în anul 1600 pleacă de la templu pentru a lupta în marea bătălie de la Sekigahara. Armata lui Toyotomi Hideyori, alături de care a luptat Takezo pierde lupta în fața forțelor conduse de Tokugawa Ieyasu și astfel, dezamăgit de eșec, tânărul începe să călătorească ajungând chiar să doarmă nopțile în păduri, sub cerul liber și în peșteri. În acești ani își schimbă numele din Takezo Shinmen, în Miyamoto Musashi.

În lunga lui călătorie, întâlnește diferiți oameni, meșteri în olărit, în caligrafie, în făurirea săbiilor, în lupta cu ghioaga, în sculptură și de la toți învață ceva și cel mai important, învață să-și “lustruiască” spiritul.

După 4 ani de călătorit, întră în adevăratul sens al cuvântului în lumea samurailor, câștigând unul după altul, toate duelurile pe care le-a inițiat și la care a fost provocat. În rândul victoriilor lui se înscriu cea împotriva școlii de sabie Yoshioka, îi urmează cea împotriva preoților budiști de la templul Kofuku-ji (antrenați în stilul Hozoin-ryu), Shishido Biaken (maestru în lupta cu kusarigama, armă tipic japoneză - un fel de seceră cu lanț și greutate la capătul opus lamei), Muso Gonnosuke (maestru în ciomag), roninii (samurai fără stăpân) Hayashi Osedo și Tsujikaze Tenma.

Timp de un an se retrage în pustietate pentru a practica meditația zazen (ramură a budismului) și în același timp se pregătește spiritual pentru lupta împotriva samuraiului Sasaki Kojiro, maestrul și dezvoltatorul stiului Ganryu. Duelul de pe coasta insulei Shimonoseki, împotriva lui Kojiro este cel mai greu din întreaga sa viață dar este și momentul în care practic ia naștere stilul “celor două săbii”.

Miyamoto Musashi and Sasaki Kojiro; Foto: therovingroninreport.blogspot.com

Lupta acerbă dintre cei doi s-a desfășurat în apă, împotriva așteptărilor lui Kojiro care a fost convins că victoria va fi a sa. Musashi a sosit pe insulă, vâslind singur la barcă, cu 5 minute mai târziu decât ora stabilită, acest fapt iritându-l pe oponentul său de la bun început; în momentul în care barca a ajuns aproape de mal, Sasaki Kojiro a intrat pășind încet în apă, adresându-i insulte lui Musashi și păstrându-și o mână pe teaca sabiei, iar cealaltă mână prinzând firm mânerul sabiei. Calmul ireproșabil al adversarului îl enerva la culme. Brusc, Musashi, realizând că se află mai sus decât adeversarul său, fiind încă în barcă, își ia avânt și, scoțându-și sabia cu tot cu teacă, zboară în direcția lui Kojiro; acesta din urmă parează la timp atacul plin de forță al lui Musashi, lansând imediat atacuri pline de furie și forță. Musashi își simte moartea aproape și caută o soluție la ferocitatea și la rapiditatea loviturilor adversarului. ”Ah, dacă aș putea lupta cu ambele mâini!” gândește brusc Musashi simțind că nu poate para și ataca în același timp. ”Asta e! Două săbii!” își strigă în gând samuraiul găsind soluția perfectă. Zâmbetul apărut pe chipul lui a reușit să-l facă pe Kojiro să-și piardă concentrarea pentru o clipă; acea clipă fatală în care Musashi și-a scos și cea de-a două sabie cu teacă și, parând cu sabia lungă din mâna stângă atacurile haotice ale adeversarului, cu sabia scurtă i-a aplicat lovitura mortală. Așa s-a născut stilul “cu două săbii”, stil de luptă care-l va plasa pe Miyamoto Musashi în istoria frumoasă și complexă a Japoniei.

Foto: en.wikipedia.org

Anii ce urmează se desfășoară normal, ca pentru orice samurai, intrând în serviciul lordului Hosokawa Tadatoshi. Își deschide propria școală de sabie, unde predă stilul “celor două săbii” și în același timp începe să scrie Cartea Celor Cinci Inele, unde abordează tema războiului din punct de vedere filozofic și unde prezintă o nouă formă a “Codului Bushido” (Codul Luptătorului), folosindu-se de propriile observații și de propria experiență.

Cel care a prezentat într-un mod intens, respectând în același timp cu acuratețe istoria zbuciumată a Japoniei, viața celui mai mare samurai al Japoniei, a fost scriitorul Eiji Yoshikawa, ce i-a dedicat un roman numit simplu Musashi întins pe 4 volume. De asemenea, povestea lui Misashi a cnoscut numeroase ecranizări dintre care cea mai cunoscută este cea a regizorului Hiroshi Inagaki, din 1954, cu titlul Samurai I: Musashi Miyamoto, film care i-a adus acestuia un premiu Oscar.

Acesta a fost, pe scurt Musashi, maestrul stilului luptei “cu două săbii”. 

Arina Simionescu

Citește mai mult

Hideto Matsumoto, chitaristul cu păr roz

În fiecare an, pe 2 mai, Japonia îl celebrează pe Hideto Matsumoto, cunoscut mai simplu hide, o personalitate importantă şi reprezentativă atât pentru rockul japonez, cât şi pentru scena Visual Kei. În această zi, fanii din întreaga lume participă la diverse festivităţi, concursuri şi concerte organizate în cinstea lui.

Hideto Matsumoto a avut, şi încă are, o imensă influenţă asupra multor trupe, fiind unul dintre cei mai cunoscuţi chitarişti japonezi. Deşi nu a fost compozitorul principal al trupei X JAPAN, este până în ziua de azi cel mai cunoscut membru, datorită prezenţei sale pe scenă, a hainelor excentrice şi colorate, dar în special datorită faptului că era un chitarist excepţional. Mulţi chitarişti japonezi, cum ar fi Shun (DuelJewel), Naoto (DEATHGAZE), Ruiza (D), Reo (Lynch.), Syu (Galneryus), Teru şi Hizaki (Versailles), Hitsugi (Nightmare), Miya (MUCC) şi-au început cariera după ce l-au descoperit pe hide, luându-l ca model şi dorindu-şi să ajungă nişte chitarişti la fel de buni ca el. 

A ajuns să fie respectat pentru muzica creată de el, ce continuă să trăiască înăuntrul celor ce o ascultă, prin stilul unic abordat. Costumaţia sa excentrică, plină de culori luminoase, dar şi părul vopsit într-o nuanţă intensă de roz i-a şocat pe mulţi fiind ceva nou, ceva original, ceva ce capta atenţia. Împreună cu ceilalţi membrii de la X JAPAN, trupă din care a făcut parte timp de zece ani, a reprezentat punctul de pornire al multor trupe celebre în ziua de azi, cum ar fi MUCC, Nightmare, SKULL, DaizyStripper, The GazettE, Defspiral, Lynch., VIDOLL, heidi. şi mulţi alţii. Mulţi muzicieni japonezi din ziua de azi îşi doresc să ajungă la fel de respectaţi, să influenţeze la rândul lor alţi artişti şi să aducă ceva nou în scena muzicală japoneză, asemeni lui hide. Pe lângă activitatea sa de chitarist în trupă, s-a ocupat şi de compunerea câtorva melodii, cum ar fi „Celebration”, „Joker” şi single-ul „Scars”.

Asemeni tuturor membrilor X JAPAN, după ce trupa s-a destrămat, s-a concentrat pe o carieră solo, formând mai apoi o nouă trupă numită Zilch, în 1996, compusă în mare parte din artişti americani şi britanici. Deşi un chitarist de succes, experimentat în stilul heavy metal abordat de X JAPAN, în cariera sa solo a reuşit să creeze sunete alternative, aproape sălbatice, dar atrăgătoare, ce i-a şocat pe mulţi, dar i-a şi impresionat în mod plăcut. Cu aceste sunete unice şi specifice lui, a ajuns în centrul atenţiei în anii 90, iar melodiile scrise de-a lungul carierei sale solo sunt variate în stil şi foarte fascinante. Cel mai cunoscut şi reprezentativ single din cariera sa solo este „Pink Spider”, numit aşa după porecla dată artistului de colegul său de la X JAPAN, Yoshiki Hayashi. Single-ul a fost lansat pe 13 mai 1998, la unsprezece zile după moartea sa. A ajuns pe primul loc în Oricon charts (Billboard-ul japonez) şi s-au vândut peste 500.000 de copii în săptămâna lansării, pentru ca la sfârşitul anului să depășească 1milion de copii vândute, devenind al unsprezecelea cel mai bine vândut single al anului.

Moartea sa, din 2 mai 1998, a fost considerată o sinucidere de către autorităţi, dar prietenii săi apropiaţi şi familia nu au fost de acord, fiind de părere că nu a fost ceva intenţionat. Fie că a fost sinucidere sau nu, în acea zi Japonia a pierdut cu siguranţă un mare artist, un om excepţional. Înmormântarea a avut loc pe 7 Mai 1998 la templul Tsukiji Hongan-ji din Tokyo, unde s-au strâns peste 50.000 de fani, confuzi şi trişti.

Nu doar artiştii ce au colaborat cu el de-a lungul anilor au fost devastaţi de moartea sa, ci şi fanii săi. Datorită festivităţilor, concertelor şi concursurilor organizate anual în Japonia, hide nu a fost uitat nici după 14 ani de la trecerea sa în nefiinţă, iar fanii împodobesc mormântul său cu buchete de flori, figurine şi păpuşi ce îl înfăţişează. Pe 30 martie, fosta agenţie a lui hide, HEADWAX, a început proiectul We ♥ hide “I tried it Contest” în colaborare cu popularul site de streaming, NicoNico Douga. Fanii au putut crea filmuleţe în care să îşi arate talentul şi dragostea lor pentru hide într-un mod cât mai original. Premiile au fost pe măsura efortului depus: o replică a celebrei chitări galbene cu inimoare roşii, „Yellow Heart”, hanoracul purtat de hide la filmarea videoclipului melodiei „ROCKET DIVE”, şi un set format din opt figurine reprezentând chitările faimosului muzician. 

Hideto Matsumoto şi-a lăsat cu siguranţă amprenta asupra lumii şi nu v-a fi uitat mult timp de acum încolo. De-a lungul anilor, mulţi artişti şi fani au fost inspiraţi de el, i-au dedicat o mulţime de cântece şi concerte, ţinându-l astfel în viaţă. Dacă nu aţi ascultat până acum nici o melodie compusă de hide, vă propun să încercaţi Pink Spider, de care am pomenit ceva mai sus:

Citește mai mult

Japonezul care a cucerit lumea

Probabil cel mai de succes scriitor japonez la ora actuală, Haruki Murakami, face vâlvă în lume cu ultima sa carte intitulată 1984.

Deși lansată în Japonia în 2009, traducerea în engleză a cărții a fost publicată de abia în toamna anului trecut. Așteptarea a fost atât de mare, încât librăriile londoneze și americane și-au deschis porțile la miezul nopții pentru a primi numărul mare de cumpărători.

Romanul, al cărui titlu este scris 1Q84 (9 se citește Q în japoneză), prezintă povestea de dragoste dintre un romancier și o ucigașă în serie aflați în universuri paralele și care își caută drumul unul spre celălalt. În același timp, romanul este o meditație asupra fanatismului și asupra violenței pe care acesta o provoacă. Nu în ultimul rând, 1Q84 ridică o întrebare asupra existenței libertății, indiferent de formele ei de expresie. Din roman nu lipsesc temele specifice lui Murakami – dragosea, singurătatea, și personajele enigmatice și agitate de emoții intense.

Murakami și-a descris romanul drept opera sa cea mai ambițioasă, creat ca o opoziție la cartea lui Geroge Orwell, prin viziunea asupra trecutului fără a lăsa din vedere viitorul.

Povestea care se întinde pe 1000 de pagini și este împărțită în 3 volume, a avut un succes imens în Japonia, unde stocul s-a vândut încă din prima zi de lansare, iar în prima lună s-a vândut peste un milion de copii. În Franța, romanul a fost publicat în august 2011, în 70.000 de exemplare care s-au epuizat din prima lună.

Foto de Gasper Tringale

Succesul lui Murakami este unul fără precedent, nici un alt scriitor japonez reușind o astfel de performanță. Propietarii  britanici de librării spun că un astfel de succes este caracteristic cărților destinate adolescenților și că japonezul este unic la momentul actual. Totodată, site-ul Goodreads a desemnat 1Q84 drept romanul anului 2011 la secțiunea Best Fiction.

Cărțile lui Murakami au fost traduse în 42 de limbi și au devenit best-sellere peste tot în lume, în țări precum Corea de Sud, Australia, China, Italia sau Germania.

În România, toate cele trei volume ale romanului 1Q84 au fost publicate la editura Polirom, în traducere de Iuliana și Florin Oprina, cel de-al treilea volum fiind publicat chiar la începutul acestui an.

Urmărește trailerul britanic pentru 1Q84

Citește mai mult