Kitaro concertează pentru prima dată în România

Foto: morrisonhotelgallery.com

Kitaro, revoluționarul muzician multi-instrumentist și compozitor japonez care uluiește mapamondul cu sunetele inegalabile, ce îmbină muzica electronică și cea tradițională, va concerta prima dată în România.

Concertul, susținut de Kitaro și orchestra sa, va avea loc la Sala Palatului din capitală în data de 2 martie cu începere de la ora 19:00. Acesta face parte din turneul de promovare al noului său material discografic intitulat „Tamayura”, album ce urmează a fi lansat în luna martie a acestui an.

Kitaro are o activitate artistică impresionantă, a obținut Globul de Aur pentru coloana sonoră a filmului „Heaven & Earth” și a fost nominalizat de 14 ori la premiile Grammy, obţinând acest trofeu în 2001 cu albumul „Thinking of You”. Până acum, japonezul a înregistrat 25 de albume de studio și a colaborat cu Marty Friedman, Mickey Hart, Philip Glass, Dennis Banks și Jane Zhang.

Biletele pentru concertul Kitaro de la Sala Palatului din Bucureşti sunt disponibile în reţeaua Eventim şi online pe www.eventim.ro la următoarele preţuri:

• Golden VIP:  320 lei
• VIP:  280 lei
• Categoria I:  200 lei 
• Categoria II:  180 lei 
• Categoria III:  150 lei 
• Categoria IV:  100 lei

Citește mai mult

Videoclipul piesei de pe genericul noului joc PS Vita „Samurai & Dragons” a fost lansat

Gameri PS Vita, videoclipul piesei de pe genericul noului joc „Samurai & Dragons” a fost lansat!

Piesa este interpretată de Leah Dizon, care își face astfel debutul pe scena muzicală japoneză după o pauză de trei ani, și reprezintă un remake al piesei „Bomb A Head!” a lui m.c.A·T.

m.c.A·T („Microphone Controller Akio Togashi”) este numele de scenă al lui Akio Togashi, un cunoscut muzician și rapper japonez. Single-ul „Bomb A Head!” a fost lansat prima oară în 1993, odată cu albumul de debut al lui  Akio Togashi.

Leah Dizon este un model american, de origine franceză, chineză și filipineză, care s-a mutat în Japonia în 2006, pentru a-și face debutul muzical pe scena japoneză un an mai târziu.

Citește mai mult

Muntele Fuji, simbolul Japoniei, a intrat în patrimoniul mondial al UNESCO

Muntele Fuji, cunoscut pentru forma lui conică, a fost înscris, sâmbătă, în patrimoniul natural mondial al Organizaţiei Naţiunilor Unite pentru Educaţie, Ştiinţă şi Cultură (UNESCO).

Muntele vulcanic Fuji este cel mai înalt munte al Japoniei, cu o înălțime de 3.776 metri, și este unul dintre cele mai recunoscute simboluri ale țării. Vârful lui turtit și acoperit de zăpadă „a inspirat artiști și poeți, și este un obiectiv de pelerinaj încă de secole în urmă,” scrie în comunicatul emis de UNESCO.

Fuji este localizat la o distanță de 100 de kilometri de capitala Tokyo și ultima oară a erupt acum 300 de ani.

Muntele Fuji „a inspirat artiști de la începutul secolului 19 să producă imagini ce au depășit culturi, au permis muntelui să devină cunoscut în jurul lumii și au avut o influență profundă asupra evoluției artei occidentale,” a mai spus UNESCO.

Muntele Fuji este al 17-lea obiectiv din Japonia inclus de UNESCO pe lista patrimoniului mondial, care mai cuprinde monumente istorice din vechiul oraş Kyoto, monumentul capitalei antice Nara și sanctuarul şintoist Itsukushima.

Citește mai mult

Magazin românesc online cu cosmetice asiatice

Produsele cosmetice astiatice câștigă tot mai multă popularitate peste hotare. Faimoasele BB Cream, atât de iubite în Asia de est, în țări precum Japonia și Coreea de Sud, au făcut înconjurul lumii, iar acum au ajuns și la noi.

Recent s-a lansat Dolly Skin, un magazin românesc online dedicat produselor cosmetice provenite din Asia, unde găsiți produse de la companii renumite, precum Missha, Etude House, Holika Holika sau SkinFood. 

Pentru a sărbători lansarea, Dolly Skin au pentru voi și un giveaway. Mai multe detalii găsiți pe site-ul Dolly Skin sau pe pagina lor de Facebook.

Citește mai mult

Kitaro va concerta pentru prima oară la București *Amânat*

Foto: Facebook

Cunoscutul artist japonez de muzică new age, Kitaro va concerta pentru prima oară la București, la Sala Palatului, pe 5 octombrie 2013. Evenimentul face parte din turneul de promovare al celui mai recent material artistic al japonezului, „Tamayura” ce va fi lansat în luna martie.

Muzica lui Kitaro îmbină muzica tradițională japoneză cu cea modernă, într-un stil propriu, inconfundabil. De-a lungul carierei sale, artistul a câștigat Globul de Aur (1993) pentru coloana sonoră a filmului „Heaven & Earth” și a fost nominalizat de 14 ori la premiile Grammy, obţinând acest trofeu în 2001 cu albumul „Thinking of You”. Până acum, japonezul a înregistrat 25 de albume de studio și a colaborat cu Marty Friedman, Mickey Hart, Philip Glass, Dennis Banks și Jane Zhang.

Biletele pentru concertul Kitaro de la Sala Palatului din Bucureşti sunt disponibile în reţeaua Vreau Bilet şi online pe www.vreaubilet.ro la următoarele preţuri: cat. IV - 140 de lei, cat. III - 170 de lei, cat. II - 310 lei, cat. I - 450 de lei, VIP - 630 de lei şi Golden VIP - 830 de lei.

Citește mai mult

Tradiții și obiceiuri de Anul Nou, în Japonia

Akemashite-omedetou-gozaimasu. Așa se spune ”La mulți ani” în japoneză, la prima întâlnire cu cineva în Noul An.

Noul An se mai numește și shogatsu, și se celebrează pe data de 1 ianuarie din anul 1873, după calendarul Gregorian. Totuși, în unele regiuni precum Okinawa, Noul An încă se mai sărbătorește pe stil vechi, ca cel chinezesc.Sărbătorirea noului an în Japonia înseamnă să dai atenție primelor lucruri făcute în noul an. Cele mai cunoscute sunt hatsuhinode și hatsumode.

Hatsuhinode reprezintă primul răsărit al noului an, iar la japonezi este o tradiție să se urce pe un munte înaintea răsăritului din 1 ianuarie pentru a-l vedea, deoarece se crede că acesta are puteri supranaturale și rugăciunile se îndeplinesc.

Primul răsărit de soare în 2013, în Takashima. Foto: Kentaro Suda/flickr

Hatsumode reprezintă prima vizită la un altar sau templu, iar oamenii vizitează astfel de locuri de Anul Nou, după miezul nopții sau în cursul zilei de 1 ianuarie. Japonezii merg să se roage pentru sănătate, siguranță, noroc, își pun dorințe și își cumpără talismane, iar dacă vremea este bună, îmbracă kimono-ul. De asemenea, în ziua aceasta ei își „verifică” norocul în temple. Ei plătesc o mică sumă de bani pentru a primi un număr dintr-o cutie de bambus, iar o fecioară din altar le dă hârtia norocoasă corespunzătoare numărului avut. Dacă prevestirea nu e tocmai bună, aceștia leagă biletul și îl agață pe o ramură dintr-un copac de lângă templu, iar dacă prevestirea este bună, biletul este păstrat.

Prevestirea pentru 2013 la Hanazono-jinja Shinjuk. Foto: JKG II/flickr

În noaptea dintre ani, aerul este umplut de sunetul clopotelor. Ele sună de 108 ori, în timp ce vechiul an trece și îi face loc noului an. O explicație pentru sunatul clopoțeilor este ca acesta să facă oamenii să se detașeze de cele 108 de dorințe umane. Multe bine-cunoscute temple și altare sunt extrem de aglomerate și așteaptă câteva milioane de vizitatori pe durata vacanței de Anul Nou în fiecare an.

Hatsumode la Shimogam, în Kyoto, 1 ian 2013. Foto: Teruhide Tomori/flickr

Pregătirile pentru Noul An încep la câteva zile după Crăciun, când japonezii își „purifică” casele, magazinele sau birourile prin curățenie generală, asemenea curățeniei de primăvară de la noi, pentru a permite un nou început pentru urmatoarele 12 luni. Tot atunci, intrările în multe case, magazine și clădiri din Japonia sunt decorate cu un pin și bambus kadomatsu. Acest decor este pregătit să primească zeii Shinto și derivă din credința Shinto că spiritele zeilor locuiesc în copaci. În plus, afișarea pinului, care stă verde, chiar și în timpul iernii, și a bambusului, care creste rapid si este drept, exprimă dorința de a obține virtute și puterea de a depăși adversitatea. Intrările la case obișnuite sunt decorate cu o funie de paie împletite, shimenawa. Ca și kadomatsu, aceasta semnifică faptul că acea casă a fost purificată, în scopul primirii zeilor.

Decorațiuni kadomatsu așezate în fața casei. Foto: mashima2008/flickr

Japonezii mănâncă preparate speciale numite osechi ryori în timpul noului an. Ele sunt ambalate într-o cutie Jubako, cu mai multe straturi, fiecare cu semnificația lui: creveți pentru o viață lungă, icre pentru fertilitate etc. O altă mâncare tradițională este mochi, asemănător cu papanașii noștri, făcuți din orez fiert lipicios și supa din mochi, ozoni, a cărei ingrediente diferă în fiecare regiune a țării.

O tradiție de Anul Nou este mochitsuki, pisarea orezului. Se practică mai mult la țară, întrucât nu multă lume mai are echipamentul necesar pentru asta, dar este considerată o tradiție amuzantă. Cantități mari de orez lipicios, de multe ori aburit într-o sobă cu burtă pusă în aer liber, sunt puse într-un mortar din piatră sau lemn, apoi pisate cu un ciocan de lemn greu până când se transformă într-o pastă și este apoi modelată în mochi. Orezul fierbinte se întoarce în interiorul mortarului la fiecare lovitură de ciocan și este stabilit un ritm astfel încât nimeni nu să nu fie rănit.

Demonstrație de Mochitsuki. Foto: Dave Golden/flickr

Un alt obicei japonez este otoshidama, de a da bani copiilor în ziua de Anul Nou. Suma este înmânată în plicuri mici și colorate și depinde de vârsta copilului, dar dacă sunt mai mulți frați, suma este aceeași pentru a nu stârni ceartă.

Copiii primesc bani de Anul Nou în pliculețe frumos colorate. Foto: junco hirakagawa/flickr

Oficiile poștale au de lucru în timpul lunii decembrie și ianuarie pentru că japonezii au obiceiul de a trimite nengajo - felicitări de Anul Nou, prietenilor și rudelor. În general sunt scrise de mână, o ocazie bună de a-și demonstra măiestria în caligrafie, și sunt făcute din materiale special alese, colorate, cu diverse motive sau personaje animate. Unul din mesajele tipice din nengajo este: kotoshi mo yoroshiku o-negai-shimasu, ce înseamnă „sper să ne înțelegem bine și în anul următor”.

În tradițiile japoneze de Anul Nou intră și poezia japoneză, haiku (poem din 17 silabe) și renga (poem din mai multe legături). Tema principală în haiku este primul: primul răsărit, primul râs, primul vis și este considerat, alături de nengajo, prima scrisoare.

Simfonia a IX-a de Beethoven, acompaniată de un cor, este în mod tradițional cântată în întreaga Japonie în timpul sezonului de Anul Nou. Aceasta a fost introdusă în Japonia de către prizonierii germani de război din timpul Primului Război Mondial. Orchestre japoneze, în special NHK Symphony Orchestra, au început să cânte simfonia în 1925, iar în timpul celui de Al Doilea Război Mondial, guvernul imperial a promovat spectacole de simfonie, inclusiv în ajunul Anului Nou, pentru a încuraja loialitatea la naționalismul japonez. Simfonia a fost considerată adecvată în acest sens, întrucât Germania nazistă a fost un aliat al Japoniei.

Cele mai multe dintre companiile din Japonia sunt de obicei închise în jurul datei de 29 sau 30 decembrie până pe 3 sau 4 ianuarie, în funcție de tipul de afaceri și zi a săptămânii. În ultimii ani, mai multe restaurante, magazine și supermarketuri sunt deschise chiar și în timpul sărbătorilor de Anul Nou.

Shogatsu are și un frate mai mic, koshogatsu, Micul An Nou. Acesta este celebrat la prima lună plină din noul an, în a 15-a zi a lunii, de regulă la mijlocul lui februarie, deși unii sărbătoresc acum și la mijlocul lui ianuarie. Principalele evenimente ale Koshōgatsu sunt rituri și rugăciuni pentru o recoltă bogată, iar terciul de ovăz cu fasole roșie este tradițional mâncat dimineața. Mai mult, acum se dau jos decorațiunile din shogatsu și unele temple țin evenimente.

Citește mai mult

Japonia prelungește programul Visa Waiver pentru români

Osaka. Foto: by tinklestar/flickr

Vești bune pentru cei care au de gând să viziteze Țara Soarelui Răsare în următorii 3 ani. Ministerul Afacerilor Externe a anunțat că autoritățile nipone au prelungit programul de ridicare a vizelor pentru cetățenii români. Citește în continuare care sunt condițiile.

În urma implementării setului de măsuri comune agreate de către instituţiile competente din România şi Japonia, autorităţile de la Tokyo au decis prelungirea programului Visa-waiver pentru cetăţenii români care doresc să călătorească în Japonia, în scop turistic, de afaceri sau ştiinţifico-cultural, până la data de 31 decembrie 2015.

Cetăţenii români posesori ai unui paşaport simplu/electronic valabil care doresc să călătorească în Japonia nu au nevoie de viză, pentru o perioadă care să nu depăşească 90 de zile într-un interval de 6 luni de la data primei intrări în acest stat.

Cetăţenii români pot călători fără viză în Japonia exclusiv pentru următoarele scopuri:

• Excursii turistice;
• Vizitarea unor rude sau prieteni;
• Participarea la manifestări ştiinţifice;
• Prezenţa la conferinţe sau seminarii;
• Deplasări în scopul unor tratative comerciale, adică un sejur de scurtă durată, în cursul căruia nu se urmăreşte desfăşurarea unei activităţi lucrative sau obţinerea unei remuneraţii;

Cetăţenii români au nevoie de viză pentru a călători în această ţară, în următoarele cazuri:

• Căutarea unui loc de muncă;
• Exercitarea unei activităţi lucrative (inclusiv în domeniul artistic/pentru spectacole sau în domeniul sportiv, în scopul primirii unei remunerări);
• Studii;
• Deplasarea în calitate de soţ/soţie/copil al unui cetăţean japonez;
• Şederea de lungă durată cu familia („Dependent”);

Aceste vize vor fi obţinute de la Ambasada Japoniei la Bucureşti.

Cetăţenii români posesori ai unui paşaport temporar valabil nu fac obiectul programului de tip Visa-waiver, aceştia având nevoie să obţină viza, în prealabil, pentru a putea intra pe teritoriul acestei ţări.

Ministerul Afacerilor Externe face apel la cetăţenii români care se vor deplasa în Japonia să respecte cu stricteţe legislaţia şi reglementările locale, în special cele privind durata şederii şi condiţiile de călătorie, contribuind astfel, prin propriul lor comportament, la permanentizarea regimului de deplasare fără vize în Japonia.

Citește mai mult

Cum este sărbătorit Crăciunul în Japonia

Decorațiuni și luminițe de Crăciun în Kobe. Foto: kentiki/flickr

Meri Kurisumasu! Așa se rostește „Crăciun fericit” în Japonia.

Crăciunul nu este celebrat ca o sărbătoare religioasă în Japonia pentru că mai puțin de 1% din populație este creștină. Cu toate acestea, japonezii au adoptat o mulțime de obiceiuri specifice, cum ar fi trimiterea și primirea de felicitări de Crăciun și de cadouri.

Astfel, Crăciunul este pentru japonezi o oportunitate de a răspândi fericirea. Ajunul Crăciunului este adesea sărbătorit mai mult decât ziua de Crăciun. El este văzut ca o zi romantică, în care cuplurile petrec împreună și își dăruiesc cadouri, asemenea sărbătorii de Valentine’s Day din SUA și Marea Britanie. Cuplurilor tinere le place să se plimbe, să se uite la luminile de Crăciun, să ia o masă romantică la un restaurant și să închirieze o cameră la hotel - o rezervare în ajun de Crăciun poate fi foarte dificilă, întrucât e atât de populară.

Pentru femeile japoneze este într-adevăr esențial să aibă pe cineva cu care să-și petreacă Ajunul Crăciunului. Totul trebuie să fie foarte romantic, iar locul unde vor petrece și cadoul primit sunt foarte importante. Cele care au un prieten tind să se laude cu surpriza de care au avut parte, iar cele care nu au evită acest subiect. 

Moș Crăciun este cunoscut ca Santa-san (domnul Crăciun), iar cum de Crăciun este sărbătorită o zi de naștere, nașterea lui Isus, japonezii au considerat că este necesar să mănănce tort în această zi. Astfel, tortul de Crăciun devenit tradiție pe tărâmul nipon este numit Kurisumasu keiki și este făcut dintr-un aluat pufos cu frișcă și căpșuni.

Tort de Crăciun

Mâncarea „tradițională” de Crăciun este puiul prăjit, dar nu oricare, ci de la KFC. Tendința a apărut în 1974, când străinii din Japonia nu găseau curcan prin magazine, iar cei de la KFC au profitat de această ocazie și au introdus primul meniu de Crăciun: pui și vin la doar 10$. Pe măsură ce timpul a trecut, masa de Crăciun cu pui de la KFC a devenit o tradiție în rândul japonezilor, iar compania s-a văzut nevoită să își extindă meniul pentru ca nimeni să nu plece de la ei cu mâna goală. În ziua de azi, Crăciunul este echivalent cu KFC. Reclamele lor sunt peste tot, iar competitorii încearcă din răsputeri să îi ajungă din urmă. De aceea, pentru mulți japonezi Moș Crăciun este echivalent cu Colonelul Sanders (fondatorul și imaginea KFC).

Meniu KFC de Crăciun

Unul dintre cadourile tradiționale japoneze este Hoteiosho, un zeu japonez aducător de noroc din budism și care nu are legătură cu Crăciunul. În afară de asta, japonezii se agită să cumpere partenerilor lor cadouri tot mai deosebite și, evident, mai scumpe, pentru a comemora corespuncător această zi.

Prin urmare, Crăciunul este mai mult un eveniment comercial în Japonia. Marile corporații sunt cele care fac principalele decorațiuni - își iluminează clădirile și copacii din jurul lor. În ultimii ani, piețele europene de Crăciun s-au instalat în unele orașe japoneze și au atras mulți vizitatori. Se pare că japonezii au uitat anii în care aveau petreceri numite bonenkai în timpul lunii decembrie și în care puteai vedea mulți oameni în stare de ebrietate pe străzi în acele nopți. Multe familii au brad de Crăciun și a devenit foarte comun să aibă luminițe în jurul casei.

În continuare vă las să vedeți spectacolul de lumini și decoruri din mai multe orașe nipone, realizate cu ocazia Crăciunului și a sfârșitului de an.

Marunouchi, Tokyo, lângă Gara Tokyo. Foto: San2025jp/flickr

Proiecție pe clădirea Gării din Tokyo. Foto: t-mizo/flickr

Proiecție pe clădirea Gării din Tokyo. Foto: t-mizo/flickr

Omotesando Hills, Omotesando, Tokyo. Foto: t-mizo/flickr

Tunel de lumini la Tokyo Dome în Korakuen, Tokyo. Foto: t-mizo/flickr

Tunel de lumini la Tokyo Dome în Korakuen, Tokyo. Foto: t-mizo/flickr

Luminițe la Siosite, în Shidome, Tokyo. Foto: t-mizo/flickr

Decorațiuni de Crăciun în Ueno, Tokyo. Foto: t-mizo/flickr

Brad de Crăciun în Akihabara, Tokyo. Foto: t-mizo/flickr

Luminițe în Sendai. Foto: konatu411/flickr

Decorațiuni și luminițe în Osaka. Foto: Bert Kimura/flickr

Luminițe în Toyama. Foto: HAMA-ANNEX/flickr

Decorațiuni și luminițe de Crăciun în Kobe. Foto: kentiki/flickr

Decorațiuni și luminițe de Crăciun în Kobe. Foto: kentiki/flickr

Citește mai mult

Harajuku, un spectacol al modei

Foto: Tokyo Fashion/flickr

Începem o nouă serie de articole în care vă vom prezenta, pe rând, cartierele cele mai faimoase ale orașului Tokyo. De ce? Pentru că fiecare zonă a capitalei nipone are câte un specific - de la shopping, distracție, electronice și până la religie. 

Primul pe care vi-l prezentăm este Harajuku.

Harajuku (原宿) este unul dintre cele mai faimoase cartiere de shopping din Tokyo, situat între Shinjuku și Shibuya, și cel mai bine cunoscut pentru mulțimea de adolescenți care se aduna acolo, mai ales duminica, îmbrăcați în haine care de care mai colorate și mai ciudate. 

Foto: tommy cuellar/flickr

Începând din stația Harajuku până în parcul Yoyogi, întreg trotuarul este plin de adolescenți pasionați de cosplay și de modă. Cei mai mulți nu se supără dacă îi fotografiezi, în multe cazuri acesta fiind și motivul pentru care se află acolo. Este unul dintre cele mai bune locuri în care poți face poze în Tokyo.

Foto: Tokyo Fashion/flickr

Cartierul are două străzi principale - Takeshita și Omotesando, pline cu magazine, buticuri, standuri de clătite, restaurante fast food și multe altele. Strada Takeshita este principala atracție din Harajuku, fiind o arteră pietonală, plină de oameni, în care spectacolul este la el acasă. Strada este înțesată cu magazine de modă ce vizează adolescenții, în special, și poate deveni foarte aglomerată, în special duminica. Există și magazine ce se axează pe diverse stiluri vestimentare, cum ar fi hip hop, gotic, lolita, punk. Moda străzii japoneze datează din anii '80, fiind influențată de subculturile din întreaga lume, pe care adolescenții niponi au știut întotdeauna să le amestece și să le confere o amprentă personalizată.

Strada Takeshita

La sud de strada Takeshita și de două ori mai mare decât aceasta se află Omotesando, un bulevard larg de-a lungul căruia sunt plantate șiruri de copaci, cunoscut și ca Champs Elysee-ul din Tokyo. Aici poți găsi magazine de mărci faimoase, cafenele și restaurante, destinate unei clientele mai mature.

Harajuku nu a fost de la început un loc dedicat modei. De fapt, își are rădăcinile la sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial. Soldații americani și familiile lor au început să ocupe zona și a devenit un spațiu unde oamenii s-au strâns pentru a experimenta o cultură diferită. A atras și designeri de modă, modele și fotografi. În 1964, când au avut loc Jocurile Olimpice la Tokyo, Harajuku s-a dezvoltat mai departe, iar persoanele care ieșeau în zona aceea au dezvoltat un stil unic și distinct, diferit de celelalte zone din Tokyo. În ziua de azi, în Harajuku se pot observa diverse stiluri abordate de adolescenții ce își petrec vremea acolo: cyber-punk, lolita, kawaii, punk, ganguro, hip-hop, visual-kei și multe altele.

Foto: alex-r/Flickr

Cartierul Harajuku mai este recomandat de vizitat și pentru că este situat lângă altarul Meiji, ceea ce permite experimentarea nu doar a Japoniei moderne, cât și a vechii Japonii, una lângă alta. Acea zonă este descrierea perfecta a Japoniei moderne, unde vechiul și noul coexistă în armonie.

Harajuku este cu siguranță unul dintre cele mai interesante locuri de vizitat în Tokyo pentru spectacolul oferit și pentru experiența unică pe care o poți avea vizitând acest loc extravagant.

Foto: Tokyo Fashion/flickr

Foto: ジェローム/flickr

Foto: Tokyo Fashion/flickr

Mai multe fotografii din Harajuku puteți vedea în albumul nostru „Moda Străzii în Tokyo”.

Citește mai mult

Karoshi - Prețul muncii asidue

Foto: jamesjustin/flickr

Japonia este o țară care, după tragedia de la Al Doilea Război Mondial, a reușit să se refacă uimitor. Dar cum a realizat această performanță?

Ca și atunci, prin sacrificii. Știm cu toții cât de muncitor este poporul nipon, dar oare știm ce se ascunde în spatele unei munci asidue, unde munca este pe primul loc? Sunt nopți nedormite, lipsa celor dragi alături, devotament pentru afaceri până la extenuare. Așa a apărut karoshi, moartea prin suprasolicitare.

Fiind interesați să obțină o promovare sau o majorare salarială, japonezii petrec multe ore voluntare după program fără să fie plătiți. Unii stau chiar și întreaga zi la birou și se mulțumesc să doarmă câte o jumătate de oră în săli speciale de odihnă sau doar să-și sprijine capul de un airbag de birou. Astfel, ei mor din cauza stresului, făcând atac de cord sau accident vascular cerebral, cele mai majore cauze ale acestui fenomen.

Primul caz de karoshi a fost raportat în 1969, când un bărbat în vârstă de 29 de ani, angajat în cadrul celei mai mari companii de ziare, a făcut un accident vascular cerebral. Fenomenul s-a extins tot mai mult și a început să fie văzut ca o serioasă amenințare, astfel încât în 1987 Ministerul Muncii a început să publice statistici separate asupra morților de acest tip.

Deși între anii 1987 și 1989 se admisese că au fost doar 80 de victime karoshi, doar în anul 1990 s-au înregistrat peste zece mii de victime din pricina acestui fenomen. Ministerul japonez al Sănătății, Muncii și Asistenței Sociale a publicat un raport în 2007, potrivit căruia 189 muncitori au murit, mulți din atacuri de cord sau accidente vasculare cerebrale, iar aproximativ 208 au căzut la pat, gravi bolnavi din cauza suprasolicitării. Alți 921 de lucrători au susținut că au devenit bolnavi psihic, doar 306 dintre aceștia primind compensare, iar unii angajați s-au sinucis sau au încercat să facă acest lucru, în 201 cazuri.

Cu toate acestea, Japonia recunoaște ca accident de muncă îmbolnăvirea sau moartea prin suprasolicitare și există chiar o lege în baza căreia familiile victimelor primesc un ajutor guvernamental în valoare de câteva mii de dolari. De asemenea, marile companii, determinate de pierderea proceselor împotriva angajaților suprasolicitați, au anunțat că vor adopta măsuri pentru oprirea fenomenului karoshi, printre care și monitorizarea stării de sănătate a salariaților.

Multe companii au implementat programul ”fără zile cu muncă în plus”, care le cere angajaților să plece de la birou fix la 17:30. Totuși, deși volumul de muncă este mare, nu mulți angajați pot profita de acest avantaj, astfel că mulți preferă să rămână la birou cu lumina stinsă sau să își ia munca acasă (fenomen numit furoshiki – ore suplimentare învăluite).

O soluție la această problemă este cea adoptată de mulți tineri, alternativa part-time. Unele companii au acceptat-o, dar majoritatea tinerilor renunță la job când observă că munca devine prea solicitantă și adoptă un program cu jumătate de normă, tocmai pentru a nu ajunge precum adulții din jurul lor.

Pentru a atrage atenția asupra acestui fenomen, s-a scris și o carte Karoshi pentru cei care au nevoie de ajutor, s-a făcut și un hotline național Karoshi și există chiar și un joc, tip arcade și puzzle, în care obiectivul este să mori.

O țară foarte frumoasă, cu niște tradiții fascinante, cu o cultură străveche, dar totuși una dintre cele mai nefericite țări, Japonia modernă.

Citește mai mult